Calatorie in viata mea anterioara (3)

michael-newton-destinul-sufletelorBine te-am regasit la un nou episod din experienta mea personala intr-o regresie in viata anterioara. Continui acum sa-ti dezvalui si sa retraiesc experiente unice, pe care am inceput sa le descriu atat in episodul 1 cat si in episodul trecut al povestii mele adevarate.

Si am pornit si mai adanc si departe in trecutul meu, catre o viata anterioara in care pot gasi raspunsuri sa inteleg de ce am ales sa devin eu insumi calauza prin ceea ce doresc sa le arat celor din jurul meu, cum sa foloseasca “darurile” dezvoltarii personale si spirituale.

M-am “trezit” brusc in plina strada, ca si cum cineva, ca la o comanda, mi-ar fi intrerupt un somn adanc. Senzatia era deosebit de stranie pentru ca eram rupt de un flux temporal, nu stiam in acea clipa de unde vin si spre ce ma indrept. Comenzile hipnotice ale Andrei m-au ajutat sa-mi dau seama ca eram un barbat imbracat intr-o camasa alba de panza de buna calitate, la gat aveam un fel de funda neagra in locul unde ar fi trebuit sa fie cravata, iar pe cap purtam o palarie rotunda cu boruri mici. Peste camasa eram imbracat cu o haina stransa pe corp, pantalonii si ghetele erau negre si bine intretinute, iar in mana tineam un baston de abanos negru lucios. Bastonul nu avea o functie de sprijin ci era doar pentru imaginea mea exterioara, facea parte din “trusou”. Acelasi aspect deosebit de interesant puteam sesiza, respectiv faptul ca puteam, daca doream, sa ma percep atat din interiorul barbatului cat si instantaneu puteam sa ma deplasez in exteriorul acestuia si sa-l pot studia invartindu-ma in jurul lui. Andra incerca sa ma faca sa aflu despre mine ce varsta am si cum mi se spune. “Incerc sa ma uit in jur sa-mi dau seama unde sunt si ce caut eu aici” a fost raspunsul meu. Am 38 de ani, sunt pe un fel de ulita pietruita, oarecum in panta, iar pe langa mine trec din cand in cand la deal si la vale un fel de trasuri trase de unul sau doi cai.

Andra incearca sa ma faca sa pot localiza tara si chiar localitatea, ce fel de limba se vorbeste acolo unde sunt si chiar sa-mi amintesc incet, incet detalii despre noua mea viata proaspat descoperita. Incet, cu dificultate, imi amintesc ca sunt tot in Romania, ma numesc Janos, am 38 de ani, sunt in Sibiu la anul de gratie 1893 si am iesit sa fac cativa pasi pe ulita catre intalnirea de fiecare joi a breslasilor din targ. Intalnirea este dupa pranz, la orele 15 si la ea participa comercianti din fiecare breasla, pielari, dogari, confectioneri din haine, comercianti de grane pentru a discuta mersul afacerilor si a incheia contracte.

Brusc revad scena plecarii mele de acasa catre aceasta intalnire de joi. Ma vad din nou in curtea casei boieresti, solide, cu un fel de copertina mica din sticla la intrarea in casa, in forma de scoica, cu rol de a proteja pe cei ce intra sau ies de ploaie si soare. Sotia mea a iesit sa ma conduca din casa. Poarta o rochie lunga argintie, cu trei nasturi mari albi si cu blanita pe intreg conturul rochiei de jos. Poarta corset strans pe talie si este foarte eleganta cu palaria alba pe cap si buclele blonde care-i curg in jurul fetei. Andra a incercat sa ma ajute prin comenzi hipnotice sa privesc femeia respctiva in ochi pentru a reusi sa-i descopar sufletul, sa o pot identifica cu o persoana din viata mea actuala. Doar ca, oricat m-as stradui sa o fac, nu-i pot vedea deloc trasaturile fetei. E ca o pata fara forme in locul unde ar trebui sa fie fata acestei femei frumoase.

Alaturi de sotia mea, pentru ca “stiu” ca e sotia mea, a iesit din casa si fata care se ocupa de treburile casnice. E tanara, in jur de 17-18 ani, plina de energie, imbracata intr-un fel de imbracaminte de slujnica, cu un sort in fata imaculat de alb, cu fata cam pistruiata si neatinsa de soare. Parul natural ca si culoare este impletit in doua cozi care se unesc la spate si acoperit cu o naframa alba cu motive nationale romanesti. M-a mai intrebat Andra daca pot vedea ceva copii in viata mea. M-am straduit sa-i descopar insa nu am gasit nici un copil. Deci eu si sotia mea nu aveam copii.

M-a frapat la momentul trairii experientei faptul ca la fata slujnica din casa puteam sa ii descopar atat de clar trasaturile iar la sotia mea nu, cu toate eforturile mele. Insa reluand lecturile celor doua carti ale dr Michael Newton, “Calatoria sufletelor”, respectiv “Destinul sufletelor” am inteles ca in momentul in care mai ai de rezolvat situatii karmice cu sufletul persoanei respective in viata actuala sau in vietile viitoare, atunci poti sa ai astfel de experiente de a nu ti se da voie, de catre ghizi sau de catre maestrii intelepti, sa recunosti chipurile acelor persoane.

Am iesit din curtea casei, ma bucur de caldura soarelui tomnatec si ma indrept spre aceasta reuniune de joi a breslasilor. Ma ocup de o afacere cu grane si astazi sunt interesat sa vad cum mai stau preturile la noua recolta. Interesant este faptul ca acest cuvant, “grane”, imi produce o placere deosebita cand il rostesc. Imi place mult aceasta afacere cu care ma ocup. De altfel imediat imi aduc aminte ca mai avem si o moara unde se macina grau, avem si terenuri foarte mari pe care se cultiva si desigur si oameni care muncesc pe aceste terenuri. Oamenii care muncesc pentru noi, unii descarca saci din niste care, altii macina, sunt imbracati intr-un fel de port national cu itari si bluze de in, cu brau prins la mijloc si cu opinci in picioare. Am folosit pluralul “avem” pentru ca incep sa imi amintesc ca de fapt afacerea cu grane este a tatalui meu pe care am preluat-o de la el. Imediat il pot „vedea” si pe tatal meu care apare la moara si coboara dintr-o trasura eleganta trasa de doi cai. Este elegant cu joben si baston de mahon cu maner argintiu, inalt dar un pic plinut si cu mustati de husar batran usor intoarse la varfuri in sus. E bucuros ca s-au facut granele in cantitati mari anul acesta si pot “simti” aceasta emotie a lui deosebit de puternica, ca un val care trece prin mine. Tatal meu a fost si inca este un barbat frumos dupa care intorc femeile capul si suspina usor la trecerea lui. Imediat ce a dat cu ochii de muncitorii de la moara, sentimentele lui s-au schimbat brusc si inclusiv valul care il puteam simti avea o alta culoare, mai inchisa. Initial am crezut ca “aerul” pe care il degaja in jurul lui este de disciplina si reguli, insa mi-am dat seama ca de fapt, eu pot simti cum dinspre el se degaja catre cei din jur acel sentiment de vataf, de a fi dur si de a impune disciplina, pentru a fi respectat si temut de cei din jur, de muncitorii lui.

Andra ma duce intr-un alt moment semnificativ al acestei vieti anterioare. Imediat ma regasesc ca fiind bolnav si stau intins in pat. Transpir si ma simt foarte slabit. Am 42 de ani. Nu stiu inca de ce sunt bolnav, insa langa mine sta un doctor imbracat intr-un fel de costum gri, la gat are o esarfa neagra legata in forma de funda mai mare, are fata rotunda, usor arsa de soarele acelei veri si cu mustata trasa pe oala, tipic ungureasca. E un pic plinut, rotunjor si transpira abundent. Langa el pot vedea un fel de geanta tipic doctorilor, sub forma de cufar mai mic, din piele groasa de bovina lucioasa de culoare maro si rezistenta, cu maner. Din geanta scoate un stetoscop si ma asculta la piept in timp ce eu, intins in pat de mai mult timp, tusesc destul de des. Sunt foarte slabit, tras la fata si imi simt pielea intinsa si uscata pe fata care aproape ma ustura. De altfel ma ustura si plamanii de fiecare data cand respir sau tusesc. Sotia mea este in camera, sta langa usa insa nu se apropie de patul meu. O vad la fel de elegant imbracata, intr-o rochie frumoasa de culoare rosu visiniu lucitor,  prinsa in corset, lunga pana la podea de nu se vad picioarele de sub ea. Cu toate acestea eu “stiu” ca poarta niste pantofi albi cu toc jos si catarame metalice argintii. Insa cu toate ca ma straduiesc mult nu reusesc sa-i identific trasaturile fetei care raman la fel de ascunse pentru mine.

Doctorul pare mai suparat decat sotia mea. Dinspre doctor vine catre mine un val de energie care imi transmite faptul ca se simte neputincios in fata bolii. Simt cum ii pare rau ca nu ma poate ajuta sa imi revin. Este un doctor bun, cu suflet mare care isi doreste sa ajute oamenii si sa-i faca bine. Dinspre sotia mea, care nu am aflat ce nume are deci o sa o numesc in continuare asa, nu simt nici un regret. Dinspre ea vine un fel de raceala care imi transmite la nivelul sufletului ca nu m-a iubit niciodata. Intre noi nu a fost iubire niciodata. A fost doar o casatorie din interes si bazata pe respect intre doi “straini”, casatorie aranjata de tatal meu dupa principiile lui.

Ma simt foarte, foarte slabit. Abia respir si in interiorul meu stiu ca sunt aproape de sfarsitul vietii mele. Si doctorul imi transmite prin energia lui acest lucru, ca totul este in zadar din punctul lui de vedere si ca nu imi mai pot reveni. Doctorul s-a ridicat de langa mine, s-a apropiat de sotia mea si i-a spus ceva, ca mai sunt putine clipe pana ma sting. Sotia a ascultat in liniste, n-a facut nici un gest, s-a intors cu spatele si a iesit din camera inchizand usa de stejar frumos sculptat a camerei in urma ei. Sunt foarte slab, stau de mult timp in pat, de mai multe luni de zile, toate oasele mi le simt grele si ma dor, iar sufletul meu se pregateste sa plece.

Ma opresc deocamdata aici cu descrierea experientei mele extraordinare de hipnoza regresiva in viata anterioara, urmand ca in partea urmatoare sa continui cu alte descrieri ale experientei extraordinare din viata mea anterioara, momente descoperite cu ajutorul deosebit al hipno-terapeutului Andra Ilias.

Pana atunci, reamintesc datele de contact ale calauzei mele care m-a ajutat sa pot calatori in viata anterioara. Este vorba de psihoterapeutul Andra Ilias, acreditata pentru acest gen de activitati de “The Newton Institute™ For Life Between Lives Hypnotherapy”, care poate fi contactata si pe site-ul www.lecabinet.ro  sau la email:  andra.ilias@lecabinet.ro .

 Si ca de fiecare data cand inchei un material pe acest site te invit si acum sa reflectezi la citatul urmator:

Nu aranjandu-ti altfel circumstantele vietii iti vei gasi linistea, ci dandu-ti seama cine esti la cel mai profund nivel.” – Eckhart Tolle

Florin Cozma

Website: http://www.nlp-evolutiv.ro/

Fara comentariiLasa un comentariu

Scrie un comentariu