Sufletul ca un actor

sufletBine te-am regasit, draga cetitorule, la un material interesant cu si despre suflet. Aceasta forma arhaica, “cetitorule” imi place mult si este apropiata sufletului meu.
De cate ori te-ai gandit pana acum la ce este, cu adevarat, sufletul tau? Poate niciodata sau poate de mii de ori. Si care a fost raspunsul la care te-ai oprit? Doar tu stii raspunsul, care poate l-ai scos la suprafata sau inca sta ascuns in stare latenta in interiorul tau.
Te-ai gandit vreodata pana acum la sufletul tau ca la un actor? Cum ti se pare asemanarea? Este doar o schimbare de perspectiva pe care ti-o propun si o provocare interioara in acelasi timp. Accepti?
Schimband putin perspectiva, am putea spune ca sufletul vede viata pamanteasca intr-o maniera foarte diferita de cea a sinelui personal. Sufletul este asemenea unui actor care stie ca urmeaza sa interpreteze un rol in aceasta viata. Este un rol temporar, dar este unul important. Sufletul stie ca piesa se va incheia si ca el, sufletul, va trece la urmatoarea reprezentatie. Daca personajul pe care il interpreteaza sufera, actorul nu este in mod obligatoriu necajit de acest lucru. De fapt, s-ar putea ca sufletul sa considere ca un rol extrem de greu si emotional reprezinta chiar o oportunitate deosebita de a-si cizela maiestria, de a cauta mai adanc in fiinta sa si de a se ridica la inaltimea rolului.
Ce parere ai despre aceasta noua perspectiva asupra sufletului? Ce simti in interiorul tau cand te gandesti la sufletul tau ca fiind un actor si la sine trecand prin viata ca fiind un personaj?
Cu siguranta ca privit din perspectiva Eului care trece printr-o viata pamanteana, bazat pe marcaje temporale proprii sau sociale, copilarie, adolescenta, maturitate, batranete, moarte, viata poate fi grea. Pentru unii chiar insuportabil de grea.
Sufletul are insa o perspectiva mai de durata si mai ampla asupra lucrurilor. El nu vede doar zbucium, chiar daca acesta reprezinta o mare parte din ceea ce se intampla in viata. Sufletul este atent si percepe, dincolo de noi, toate nuantele mai subtile ale vietii, actuale dar si din cele anterioare. Sufletul se desfata in fata oricarui rasarit sau apus de soare si a fiecarei flori inmiresmate. De fapt sufletul se desfata prin fiecare simt al nostru si prin fiecare experienta care il inalta ca energie. Toate aceste lucruri, fiecare clipa minunata traita in aceasta dimensiune, pot fi motivatii foarte atragatoare ca sa acceptam plenitudinea vietii.
Sufletul insa, poate capta aspecte mult mai marete si captivante decat simplele placeri. El este atras de oportunitatile remarcabile, oferite chiar in vremuri grele ale vietii, de curajul ce apare din infruntarea unei boli, de compasiunea nascuta din ajutorarea altora, de iubirea neconditionata pe care o invatam atunci cand constientizam ca noi facem parte din univers si totul din jur este energie, de libertatea ce ia nastere din intoarcerea in Lumina, uneori in cele mai intunecate clipe ale existentei noastre.
Pentru suflet, provocari cum sunt boala si saracia nu reprezinta probleme mai mari decat sunt pentru un actor care interpreteaza roluri. La fel ca un actor care gandeste despre personajele sale, sufletul considera fiecare provocare a vietii traite ca fiind oportunitati importante si valoroase pentru a lucra la evolutia sa. Si cand ma gandesc la evolutie a sufletului pot regasi elemente cum sunt stapanirea de sine, cultivarea intelepciunii, a rabdarii, a disciplinei si a exprimarii, extinderea iubirii, a slujirii si a compasiunii. Care ar fi scopul evolutiei sufletului nostru? Poate chiar iluminarea ce ia nastere tocmai din trezirea spiritului interior.
Cum vede sufletul nostru evenimentele din viata noastra? El stie cu siguranta ca poate exista si bine si rau, dar acestia sunt doar niste termeni ai gandirii noastre care compara in permanenta si sorteaza in pozitiv si negativ. Sufletul stie ca exista un plan mai maret in acest proces de traire, de viata. S-ar putea sa nu avem nici o amintire constienta despre planul mai inalt al fiecaruia dintre noi. Uneori egoul, atasamentele si dorintele inversunate impiedica acest fapt. Doar ca atunci cand ne putem ridica intr-o pozitie Meta si ne dam voie sa percepem prin perspectiva sufletului aspectele se modifica semnificativ. In fiecare experienta exista o lectie, un sens mai profund si mai important decat evenimentul in sine. Ceea ce invatam din acea experienta! Sufletul nostru stie ca nu ceea ce se intampla, ci cum gestionam ceea ce ni se intampla are importanta. Asa pot fi explicate si cuvintele pline de inteles ale lui Mahatma Gandhi, “Indiferent ce faci în viaţă, va fi nesemnificativ. Dar e foarte important să o faci.”
De ce se aseamana sufletul fiecaruia dintre noi cu un actor? Pentru ca sufletul are o atitudine foarte asemanatoare. El stie ca, in timp real, experienta de a trai o viata omeneasca din acest plan pamantesc este scurta, dar raportat la realitatea vesnica, acest rol este temporar si scurt. Maniera in care este abordat rolul este enorm de importanta in privinta evolutiei. Cu timpul, sufletul va trece la alt rol, dar el este dornic acum sa-si asume si sa traiasca experiente de dragul vocatiei sale, a evolutiei spre o iluminare finala.
Astept cu drag si opinia ta privind aceasta perspectiva asupra Sufletului, interesanta din punctul meu de vedere, daca subiectul ti-a relevat ceva pozitiv sau interesant si daca te-a ajutat cu ceva. Ca de fiecare data la final, te las sa mai zabovesti o clipa si sa meditezi, draga cetitorule, la cuvinte alese pentru suflet:
Poate alergam, mergem, ne impiedicam sau zburam. Dar sa nu uitam niciodata scopul calatoriei sau sa pierdem vreo sansa de a vedea un curcubeu.” – Gloria Gaither

P.S. In scrierea acestui material am fost inspirat de o carte minunata scrisa de Sandra Anne Taylor – Puterea tainica a vietilor tale trecute aparuta la editura For You, Bucuresti, 2012.

Florin Cozma

Website: http://www.nlp-evolutiv.ro/

Fara comentariiLasa un comentariu

Scrie un comentariu