Complexitatea perceptiilor

“Exista mai multe realitati pe care fiecare dintre noi le percepem in mod unic si conform personalitatii fiecaruia dintre noi? Sau exista o singura realitate pe care fiecare dintre noi o percepem in mod unic datorita simturilor noastre?” Aceste intrebari mi-au fost adresate de fiul meu, Calin, atunci cand a aflat la ce subiect lucrez astazi. Tu ce parere ai despre acest subiect? Cu siguranta ca ideile de mai jos te vor ajuta sa iti structurezi mai bine raspunsul interior.

Perceptia, conform definitiei, este un proces psihic cognitiv senzorial elementar prin intermediul caruia se reflecta unitar si integral însusirile obiectelor si fenomenelor când acestea influenteaza nemijlocit, adica direct asupra organelor de simt. Suna destul de arid si sec insa avem nevoie de un punct de plecare spre complexitatea perceptiilor.

Perceptia este proprietatea psihicului de a reflecta impresiile obiectelor, implicând gândirea, memoria, imaginatia, formând imagini sintetice ale obiectelor receptate, se fundamenteaza pe experienta subiectiva, provoaca interese, aptitudini, stari afective. Perceptia presupune prezenta diferitelor senzatii si decurge împreuna cu senzatiile.

Pornind de la complexitatea procesului perceptiv, clasificarea perceptiilor prevede divizarea lor în forme complexe. In functie de analizator distingem: perceptie vizuala, perceptie auditiva, perceptie tactila.

In functie de obiectul implicat în perceptie cunoastem perceptia spatiului si a timpului.

Perceptia spatiului este proiectia interioara prin care distingem perceptia marimii, formei si îndepartarii obiectelor, pozitia unor obiecte fata de alte obiecte, care îi livreaza omului repere necesare pentru formarea abilitatilor de orientare, evaluare, alegere de comportamente adecvate conditiilor.

Perceptia timpului este reflectarea duratei si succesiunii fenomenelor sau evenimentelor. Intervalele temporale sunt determinate de procesele ritmice ce au loc în organismul omului. Perceptia duratei timpului depinde de continutul activitatii omului. Timpul, plin de ocupatii interesante, semnificative, trece repede. Daca, însa, evenimentele sunt neinteresante, putin importante, timpul se scurge încet.

Am recunoscut in definitiile de mai sus explicatia asa zis logica a ceea ce intelegem noi, oamenii, prin perceptii.

Insa oare acest univers al perceptiilor nu este de fapt mult mai complex, ajungand pana la nivelul spiritului?

Nu ne limitam noi singuri numai la niste bariere mentale privind aceste perceptii? Pana la urma, acest univers al perceptiilor ne asigura modelul cu care ne conducem viata in fiecare moment al trairii noastre, atat interioare cat si exterioare.

De cele mai multe ori, datorita unei lipse de focusare, se intampla sa avem o viziune foarte limitata despre realitate, astfel incat uneori ne miram, alteori ne speriem, cand percepem orice experienta, care nu se incadreaza in limitele ei. Nu vorbesc doar despre acele abilitati care sunt numite in sens generic „perceptii extrasenzoriale”. Ma gandesc la sentimente de déjà-vu, presentimente, trairi interioare despre oameni si locuri pe care parca le cunoastem dintr-o alta viata. Aceste experiente ni se par a fi de necrezut doar fiindca pentru o perioada atat de lunga de timp, am negat existenta oricaror date, pe care nu le-am perceput prin intermediul simturilor fizice.

Asa numita perceptie extrasenzoriala ne ofera doar o idee bruta si distorsionata, a metodelor prin care sinele interior primeste informatie. Dar conceptele construite in jurul lui, sunt cel putin mai aproape de adevar, prin urmare reprezinta un progres fata de ideea ca putem percepe doar prin intermediul simturilor exterioare.

Experienta din sistemul fizic este dependenta de o forma fizica si de simturile fizice, deoarece acestea interpreteaza realitatea si o transpun in date fizice. Insa anumite indicii ale experientei directe a spiritului, pot fi obtinute inchizand temporar simturile fizice, refuzand sa le folositi ca metode de perceptie si utilizand alte metode precum intuitie, relaxare, transa, meditatie, rugaciune.

Spiritul percepe toate experientele intr-un mod direct. Majoritatea experientelor de care suntem constienti vin ambalate in forma fizica, iar noi confundam ambalajul cu experienta si nu ne gandim sa ne uitam in interiorul ei. Insa, spiritul nu are nevoie sa urmeze legile si principiile incorporate in realitatea fizica si nici nu este dependent de perceptia fizica. Modul in care percepe este orientat spre manifestari si evenimente care sunt mentale si se afla, vorba vine, sub evenimentele fizice asa cum le  cunoastem noi. Perceptiile spiritului nu sunt dependente de timp, deoarece timpul este un camuflaj fizic care nu se aplica realitatii nonfizice.

Este aproape imposibil, din punctul meu de vedere, sa separam o discutie despre natura spiritului, de o discutie despre natura perceptiei. Foarte pe scurt, haide sa recapitulam impreuna cateva chestiuni. Noi formam materia fizica si lumea fizica pe care o cunoastem. Despre simturile fizice se poate spune ca ele creaza lumea fizica, deoarece ne “forteaza” sa percepem intr-o maniera fizica, un camp disponibil de energie si prin faptul ca impun un model extrem de specializat, asupra acestei dimensiuni a realitatii. Folosind doar simturile fizice, nu putem percepe realitatea in alta maniera. Putem vedea foarte usor acest fapt daca ne gandim la modul in care psihologii folosesc termenii „ego”, „subconstient” si chiar „inconstient”. Ceea ce pare subconstient poate deveni constient in momentul urmator. O motivatie inconstienta poate fi de asemenea constienta la un moment dat. Chiar daca folosim acesti termeni, experienta ar trebui sa ne spuna ca insusi cuvintele creaza separatie, care nu exista in realitate.

Noi parem a percepe lumea exterioara doar exclusiv prin intermediul simturilor fizice, si totusi, ce s-ar intampla daca doar ne-am largi ideile noastre despre realitate, pentru a descoperi ca de fapt universul exterior este mult mai complex. Indiferent de ceea ce am fost invatati, avem nevoie sa intelegem, pe parcurs ce evoluam, ca in realitate perceptiile nu sunt doar fizice, in maniera in care termenul fizic este de obicei utilizat. Daca ne observam in momentul cand percepem informatii prin alte simturi decat cele fizice, trebuie sa acceptam ca acesta este modul in care functioneaza, in complexitatea ei, perceptia.

Orice act de perceptie il schimba pe cel care percepe, asadar spiritul, fiind considerat cel care percepe, trece in mod constient sau inconstient printr-un proces de schimbare permanenta. Acest fapt se intampla pentru ca metodele fundamentale de perceptie ale sufletului opereaza in interiorul nostru, chiar si in timp ce citim acest articol.

Experientele deja consacrate au aratat ca nu exista diviziuni reale intre cel care percepe si obiectul care aparent este perceput. In multe privinte, lucrul perceput este o anexa a celui care percepe. Cuvintele sunt folosite pentru a povesti o experienta, dar evident ele nu sunt experienta pe care incearca sa o descrie. Experienta noastra fizica, subiectiva, este atat de strans legata de gandirea in cuvinte, incat ne este aproape imposibil sa ne imaginam o experienta, care nu este exprimata prin ganduri-cuvinte.

Aceasta caracteristica de a materializa gandurile si emotiile in realitatea fizica, este un atribut al spiritului. In realitatea noastra, aceste ganduri sunt materializate in forme fizice. In alte realitati, ele pot fi „construite” intr-o maniera complet diferita.

Asadar, spiritul nostru, ceea ce noi suntem in  interior, construieste realitatea noastra fizica, in concordanta cu natura gandurilor si a asteptarilor pe care le avem.

Aceasta cunoastere, ca universul este o imbinare de idei, poate sa ne ofere imediat indicii, care ne vor permite sa ne schimbam intr-o maniera benefica, mediul si imprejurarile. Atunci cand nu intelegem natura spiritului si nu realizam ca gandurile si emotiile noastre formeaza realitatea fizica, in acel moment ne simtim neputinciosi in a o schimba. Insa toate resursele pentru schimbare si evolutie sunt in noi insine. Important este sa ne dam voie sa le accesam si sa le folosim benefic in ajutorul nostru.

Acum, fiecare eveniment de care suntem constienti este deja o traducere a unui eveniment interior, un eveniment psihic sau mental care este perceput direct de catre spirit, fiind tradus in termeni fizici de catre portiunile orientate fizic ale sinelui.

Important de mentionat este, in opinia mea, ca atat timp cat avem convingeri limitate despre propria noastra realitate, nu putem obtine avantaje din numeroasele noastre abilitati. Si in timp ce avem convingeri limitate cu privire la spirit, ne indepartam intr-o oarecare masura de sursa creativitatii noastre.

Si daca te-am convins sa reflectezi mai adanc la universul perceptiilor tale te invit sa meditezi si la citatul urmator:

Toata cunoasterea noastra isi are originea in perceptiile noastre.” – Leonardo da Vinci

Florin Cozma

Website: http://www.nlp-evolutiv.ro/

Fara comentariiLasa un comentariu

Scrie un comentariu