Motiv vs. Cauza

KarmaBine te-am regasit la o noua intalnire cu universul mirific al NLP. Astazi vom aborda impreuna experimentarea din mai multe moduri de perceptie a unor cuvinte, motiv versus cauza, cuvinte care au de fapt capacitatea de a induce stari diferite.

De cate ori auzim in jurul nostru urmatoarea fraza? “Nu am reusit sa rezolv un proiect personal din cauza X!” “Nu imi place serviciul actual din cauza colegilor sau a sefului.” “Nu ma mai inteleg cu sotul/sotia din cauza soacrei!” si exemple poti gasi si tu, la tine insuti/insati sau la cei din jurul tau.

Pe baza conditionarii cauza-efect, de cele mai multe ori, ce fac cei din jurul persoanei respective? Incearca sa afle mai multe detalii privind “cauza” respectiva si, de cele mai multe ori, sa dea sfaturi persoanei aflate in “suferinta” astfel incat sa elimine “efectul”.

Comportamentul oamenilor este influentat de modul in care percep realitatea, de modul in care identifica posibile cauze si explicatii pentru a analiza o situatie. Insa “realitatea” fiecaruia dintre noi sta si in “hartile” mentale pe care le avem sau care le proiectam, constient sau inconstient. Nu am reusit sa finalizez proiectul din cauze externe sau interne? Nu am avut suficiente resurse interioare sau poate ca abilitatile mele mai trebuie imbunatatite? Nu imi place serviciul din cauza colegilor/sefului sau de fapt motivul real este cum ma simt emotional sau mental in fiecare zi la acel job, cat sunt de motivat sa il fac? Nu ma inteleg cu sotul/sotia din cauza soacrei cu adevarat sau de fapt nu imi place comportamentul sotului/sotiei cand soacra este prezenta? Sau de fapt cauzele sunt mai profunde si relatia cu sotul/sotia nu mai functioneaza pentru ca dorintele si trebuintele nu mai sunt satisfacute de celalalt partener sau de relatie in sine?

Astfel ca, la o analiza mai atenta a procesului mental si lingvistic putem deduce intuitiv ca de cele mai multe ori in spatele unei asa zise “cauze” stau motive sau chiar experiente complexe mentale sau emotionale. Si la acest punct este important de mentionat faptul ca procesele prin care o persoana stabileste cauzele unui eveniment comportamental sunt de fapt procese ale atribuirii. Fiecare dintre noi atribuim o putere interioara si stabilim o ierarhie a  intentiilor, motivelor, dar si altor cautari mentale profunde ale persoanei si care provoaca anumite comportamente observabile.

Fritz Heider (1896-1988) un psiholog austriac, in lucrarea sa din 1958 “The Psychology of Interpersonal Relations” a initiat si dezvoltat teoria atribuirii, unde considera ca oamenii aflati in fata unor situatii, vor fi tentati sa le analizeze si vor face doua tipuri de atribuiri: interne si externe. Este important sa ne identificam tipul de atribuire pe care il realizam deoarece in acest mod vom descoperi si alte aspecte legate de propriul comportament adoptat. Atunci cand atributul cauzei sau motivului este unul intern, oamenii pot considera succesul sau esecul, o consecinta a eforturilor depuse sau a propriilor capacitati. Cand atributul cauzei sau motivului este extern, succesul sau esecul, va fi pus pe seama unor factori precum: sansa, influenta celorlalti, dificultatea sarcinii.

Important de subliniat aici este faptul ca atribuirile  pe care le facem in termeni de cauzalitate interna sau externa, locul controlului pe care-l detinem, influenteaza viitoarele noastre tipare mentale (ganduri) si emotionale (emotii si/sau sentimente), ceea ce duce automat la modificari de  comportamente si limbaj.

De asemenea sunt studii psihologice care indica faptul ca, din punct de vedere al unui comportament, cauzalitatea interna este perceputa ca expresie a puterii persoanei respective. O persoana cu o personalitate puternica atunci cand obtine succes intr-o actiune tinde sa considere  ca aceasta se datoreaza factorilor interni prin comparatie cu o persoana cu personalitate mai slab conturata care atunci cand obtine succes are tendinta de a considera ca acesta se datoreaza factorilor externi. Alte opinii ale specialistilor psihologi transmit faptul ca barbatii au tendinta de a atribui succesul abilitatii si eforturilor proprii, interne, iar esecul dificultatii cauzelor externe, respectiv femeile denota o tendinta autoatributiva inversa, adica succesul il pun pe seama factorilor ambientali externi iar esecul si-l asuma de cele mai multe ori intern.

Cum putem identifica la noi insine sau la persoana din fata noastra daca “cauza” expusa lingvistic este reala sau de suprafata? Punand intrebari si incercand sa identificam ce se afla dincolo de “harta” exprimata la un moment dat. Pregatirea NLP la nivel de Practitioner ne ajuta cu un instrument deosebit de puternic, numit Meta-model, care ne asigura intrebarile potrivite pentru a identifica distorsiunea introdusa in limbajul de suprafata. Cum mai exact a cauzat X faptul ca nu ai reusit finalizarea proiectului tau? Cum mai exact influenteaza colegii sau seful modul in care te simti tu la job? Ce fac ei mai exact sa iti induca starea mai putin benefica? Cum mai exact influenteaza soacra ta relatia cu sotul/sotia ta? Este relatia ta cu sotul/sotia legata direct de prezenta unei alte persoane sau motivele sunt mai profunde?

Aceste intrebari pot declansa, si de cele mai multe ori o si fac, “cautarea trans-derivationala” la persoana aferenta, respectiv stabilirea unei legaturi intre situatia sa si materialul lingvistic ce i se propune.

Ce este mai exact aceasta cautare sau cercetare trans-derivationala? Reprezinta procesul de cautare prin amintirile inmagazinate si reprezentarile mentale ale unei persoane, pentru a gasi experienta de referinta de la care a fost derivat un comportament sau raspuns prezent.

Schematic acest proces ar putea fi reprezentat, in opinia mea, dupa cum urmeaza:

 Cauza vs Motiv

La ce ne ajuta aceasta cautare trans-derivationala si identificarea de noi niveluri care stau, de cele mai multe ori, in spatele hartilor privind o anumita “cauza”?

De cele mai multe ori se atribuie intelesul mental de “vinovat” unei persoane sau experienta care a cauzat ceva. Acel “vinovat” trebuie neaparat identificat si, de cele mai multe ori, pedepsit. Iar aceasta pedepsire inseamna de fapt concentrarea si consumarea unei mari energii proprii in a gasi vinovatul, in interiorul sau exteriorul nostru, si a-l pedepsi. Aceste actiuni odata finalizate creaza iluzia ca se vor si elibera tensiunile emotionale privind starile incongruente la un moment dat. Doar ca exista posibilitatea ca acele stari sa ramana pe mai departe pentru ca de fapt nu au fost identificate adevaratele motivatii, nevoi, trebuinte, care au dus la respectiva stare de incongruenta.

Sta doar in puterea ta interioara sa aloci energia pentru a trai mai frumos si mai liber sau sa o consumi in tipare mentale limitative. Alegerea e la tine si iti apartine!

Iar acum, la finalul acestui articol, asa cum te-ai obisnuit deja te invit sa meditezi la citatul urmator:

Legea corespondentei. Viata noastra exterioara este o oglinda a celei interioare. Exista o corespondenta directa intre experientele si gandurile noastre pe de o parte si atitudinea noastra, pe de alta parte.” – Peter Arnold in Cele 28 de Legi Universale ale Succesului

 

Florin Cozma

Website: http://www.nlp-evolutiv.ro/

Fara comentariiLasa un comentariu

Scrie un comentariu