Starile interioare ale personalitatii (V)

Personalitatea nu se capata, se cucereste.” Asa ne transmitea filosoful si sociologul roman Dimitrie Gusti (1880 – 1955) intr-unul dintre citatele sale. Doar ca, nu ne-a mai lasat si ideea sa despre modul in care se cucereste aceasta personalitate. Aici pot doar sa adaug opinia mea ca respectiva cucerire ar trebui sa se realizeze la nivelul interior al fiecaruia dintre noi, in mod ecologic, prin punerea de acord intre partile interioare ale personalitatii noastre, respectiv partea interioara de Parinte, Adult si Copil.

Asa cum am aratat deja in articolele anterioare, Analiza Tranzactionala (A.T.) se bazeaza pe un numar de principii filozofice, care sunt afirmatii privind oamenii, viata si obiectivele sau scopul schimbarii. Aceste principii filozofice de la care se pleaca in analiza unei personalitati umane sunt descrise de urmatoarele afirmatii:

Oamenii sunt OK.

Toti oamenii au capacitatea de a gandi.

Oamenii decid asupra destinului lor si aceste decizii pot fi schimbate.

Dar cum se formeaza in timp, pentru fiecare persoana in parte, structura personalitatii proprii? Conform studiilor dr. Eric Berne (1910 – 1970) si a celor care i-au continuat munca de cercetare,  raspunsul sta in scenariul de viata pe care fiecare dintre noi incepem sa-l “scriem” si sa-l modelam pe parcursul intregii vieti. Fiecare dintre noi si-a “scris” in copilarie istoria vietii, cu un inceput, un mijloc si un sfarsit. Ne scriem intriga principala la inceputul vietii, cand suntem inca mici si cand nu stim decat cateva cuvinte. Mai tarziu, in copilarie, adaugam detalii acestei povesti. Cea mai mare parte a scenariului despre viata este scrisa pana la sapte ani. Aceasta poveste inconstienta a vietii noastre se numeste script in A.T. Acest script de viata poate fi revizuit din nou in perioada adolescentei. La varsta adulta, in general, aproape ca nu mai suntem constienti de povestea pe care am scris-o, aceasta producand efecte de la nivel de programe inconstiente. Cu toate acestea, o vom trai cu siguranta in mod scrupulos. Fara a fi pe deplin constienti, ne lansam in viata, astfel incat sa ajungem la scena finala pe care am decis-o cand eram mici. Acest concept, scriptul, constituie, alaturi de starile Eului (Parinte-Adult-Copil), unul dintre pilonii A.T. In analiza scenariului de viata, se foloseste conceptul de script pentru a intelege si din punct de vedere terapeutic cum ajung oamenii, inconstient, sa-si creeze anumite blocaje si ce pot face ei ca sa le rezolve.

Copilul mic ia decizia de a crea propriul script de viata, deoarece aceasta reprezinta cea mai buna strategie pe care o poate elabora pentru a supravietui si a iesi din ceea ce ii pare deseori a fi o lume ostila. Am putea considera ca elaborarea acestui script de viata reprezinta o prima incercare de stabilire a unor obiective de baza.

In starea Eului de Copil, inca credem ca amenintarea imaginii lumii, pe care o avem de cand eram copii, este o  amenintare pentru satisfacerea nevoilor noastre sau chiar pentru supravietuirea noastra. Ni se intampla uneori sa deformam realitatea in asa fel incat ea sa se potriveasca scriptului nostru. Cand facem asta, se spune ca redefinim.

Modalitatea noastra de a ne asigura ca lumea exterioara se potriveste cu scriptul nostru este de a neglija intr-o maniera selectiva informatiile de care dispunem intr-o situatie data. Fara a o dori constient, sunt momente cand stergem aspectele situatiei care sunt in contradictie cu scriptul nostru. Acest lucru se numeste desconsiderare.

In cadrul mentinerii scriptului, intram in relatii adulte, care de multe ori sunt o repetitie a relatiilor pe care le-am avut cu parintii nostri cand eram copii si facem acest lucru fara sa ne dam seama. In aceasta situatie, unul dintre parteneri joaca rolul de Parinte sau Adult si celalalt pe cel de Copil. Ei functioneaza in doi ca si cand ar avea doar trei din cele sase stari ale eului disponibile. O relatie de acest tip se numeste simbioza.

Toate aceste aspecte descrise mai sus creeaza o structura interioara specifica a personalitatii proprii, structura care poate fi descrisa, in conceptia mea proprie, conform reprezentarii schematice urmatoare:

Si acum, ia-ti cateva minute sau timpul tau necesar, du-te in interiorul tau in mod sincer si da-ti voie sa analizezi si sa verifici daca propriile tale sentimente, ganduri si comportamente concorda cu modalitatea indicata in diagrama cadrului personalitatii descrisa de mine.

Acum nu mai ai o tripla diviziune a personalitatii tale formate din Stari ale Eului separate (Parinte, Adult, Copil) ci poti sa simti si te poti bucura de un mirific univers propriu. Un univers in care Sinele tau are capacitatea de a primi in fiecare moment ganduri frumoase si benefice, bazate pe convingeri si valori deosebite, si care poate imbogatii lumea exterioara cu emotii si comportamente pozitive. Si cand gasesti in tine aceasta stare de imbogatire pe care o daruiesti celorlalti, mentine-o in tine cat mai mult timp pentru a te umple de energie benefica.

Cum la inceputul acestui articol am fost inspirat de catre spiritul filosofului roman Dimitrie Gusti, pentru care ii multumesc, o sa inchei tot cu un citat din spiritul acestuia, care sunt sigur ca o sa te inspire mereu:

Personalitatea reprezinta cea mai inalta sinteza sufleteasca. Misiunea personalitatii este ca prin ea sa se contribuie la realizarea umanitatii”. – Dimitrie Gusti (1880 – 1955)

Florin Cozma

Website: http://www.nlp-evolutiv.ro/

Fara comentariiLasa un comentariu

Scrie un comentariu